De ce nu mai au magazinele vitrine? A dispărut meseria de vitrinier!

Articol aparut in Ziarul de Vrancea pe 22 noiembrie 2013

Arta aranjării unei vitrine era moştenită din generaţie în generaţie de către negustorii din secolul 19-început de secol 20 u în comunism a apărut meseria de vitrinier u în prezent, lipsa de interes a patronilor a dus la dispariţia vitrinelor aproape în totalitate

Dacă luaţi Focşaniul la pas, puţine vitrine vă vor atrage atenţia, vă vor face să zăboviţi în faţa lor. Puţini sunt acei patroni care ştiu să se folosească de geamurile mari ale magazinelor pentru a-i atrage pe potenţialii clienţi să le calce pragul. La tot pasul sunt magazine în care produsele sunt aşezate cu spatele la geam, acestea putand fi văzute doar din interior. Destule alte magazine îşi lipesc pe părţi însemnate din vitrine autocolante seci care oricat de bine executate ar fi, tot nu reuşesc să transmită senzaţia, emoţia pe care le transmit produsele în sine. Sunt şi cazuri în care autocolantul umbreşte atat de mult o unitate comercială încat vanzătorii trebuie să ţină lumina aprinsă în toiul zilei, ba chiar să scrie mare pe uşă: “Deschis!”, autocolantul dand impresia că magazinul este închis. Cauzele acestei harababuri, a lipsei de estetică a vitrinelor este că majoritatea administratorilor au devenit patroni după 1990, fără să fi avut în familie părinţi, bunici care să fi lucrat în comerţ şi care să fi ştiut tainele meseriei. În anul 1965, apărea pe piaţă un manual pentru şcollie profesionale de comerţ intitulat “Aranjarea Vitrinelor”, acesta fiind întocmit la vremea respectivă conform programei şcolare aprobate de Ministerul Învăţămantului. Întins pe mai bine de 200 de pagini, manualul prezintă atat informaţii de teorie, cat şi grafice, diverse despre tehnici de aranjare a mărfurilor în vitrină. “Vitrina magazinului este cel mai eficace mijloc de reclamă, deoarece are un caracter de masă. Cu ajutorul vitrinei magazinului se asigură prezentarea mărfurilor cumpărătorilor, aceştia avand posibilitatea de a le cerceta direct forma, culoarea şi unele calităţi. Vitrina reprezintă «cartea de vizită» a unităţii comerciale, deoarece, după modul de prezentare a mărfurilor în vitrină, cumpărătorii pot să tragă concluzii atat asupra aprovizionării magazinului cu diferite sortimente de produse, cat şi asupra calităţii activităţii din unitatea respectivă, chiar înainte de a vizita magazinul”, se arată în primul capitol al manualului semnat de Gh. Teodoraşcu.

Dacă înaintea comuniştilor fiecare negustor de pe Strada Mare îşi aranja singur vitrina, ulterior a apărut meseria de vitrinier, acesta avand ca sarcină punerea în valoare a produselor magazinului. De asemenea, vitrinierul nu aranja azi o vitrină şi pe urmă o lăsa ani de zile în aceeaşi poziţie. În funcţie de anotimp sau sărbătoare vitrinerul trebuia să facă o tematică specifică. Totodată, toate vitrinele erau iluminate seara. “Aranjarea cat mai estetică a mărfurilor în vitrine, precum şi iluminarea corespunzătoare cu intensitate a acestora în timpul serii contribuie la înfrumuseţarea aspectului străzilor oraşelor”, se mai arată în manual. Pană la căderea regimului comunist, exista aşa numitul colectiv de decorator, compus din pictori şi vitrinieri. Cel mai important din colectiv era vitrinierul. Acesta trebuia să aibă “noţiuni de caligrafie şi desen”, despre “mijloacele de reclamă folosite în comerţul cu amănuntul, modul de arajare a expoziţiilor şi vitrinelor cu anumite tematici”. Un alt lucru pe care îl scapă din vedere comercianţii de azi este afişarea preţurilor la marfa din vitrine, acolo unde există vitrine. Avand în vedere că preţul unui produs din magazin nu se negociază ca la piaţă, nu există niciun motiv pentru care un posibil client n-ar trebui să ştie cat costă un lucru fără să intre în magazin. Manualul mai vorbeşte şi despre dimensiunile vitrinelor în funcţia de mărimea magazinului, de locul unde acestea ar fi bine să fie amplasate dacă spaţiul comercial este mai mare. Dacă patronii de azi ar citi “abecedarul” din care am spicuit, faţa comercială a Focşaniului s-ar schimba foarte mult. Şi-n bine! (Sorin TUDOSE)