Povestea arhitectului care a gandit cea mai frumoasă clădire din Focşani

Povestea arhitectului care a gandit cea mai frumoasă clădire din Focşani

Scris de , 04 Dec 2020

Articol aparut in Ziarul de Vrancea pe 21 noiembrie 2012

Puţină lume ştie că arhitectul Teatrului Municipal “Mr. Gh. Pastia” este băcăuanul Constantin Giogolea, care ne-a lăsat o clădire de o frumuseţe neîntrecută. Din comisia care a acceptat proiectul făcea parte chiar şi celebrul arhitect Ion Mincu. Prima piesă jucată pe scena municipalului a fost “Fantana Blanduziei”, de Vasile Alecsandri,

99 de ani s-au scurs de la inaugurarea celei mai impozante clădiri pe care a avut-o Focşaniul vreodată. Pe 22 noiembrie 1913, maiorul  Gheorghe Pastia, care luptase în Războiul de Neatarnare, îşi vedea visul cu ochii şi anume un teatru, un edificiu de cultură care să lumineze viaţa spirituală a focşănenilor, cu un sediu care să bucure privirea şi să ridice ştacheta construcţiilor edilitare. Prima piesă care s-a jucat pe scena noului teatru a fost “Fantana Blanduziei” de Vasile Alecsandri, aceasta fiind montată de Teatrul Naţional din Iaşi. După nici patru ani de zile, cat a durat construcţia teatrului, Focşaniul s-a îmbogăţit cu o bijuterie arhitectonică aşa cum doar marile oraşe din Romania aveau la început de secol XX. Fără îndoială gestul nobil şi poate fără corespondent în toată ţara al focşăneanului Gheorghe Pastia va rămane în istoria oraşului nostru pentru totdeauna, însă astăzi vă propunem o scurtă poveste a unei persoane care şi-a legat definitiv numele de Focşani. Este vorba de arhitectul Constantin Giogolea, cel care a gandit şi proiectat teatrul din Focşani.

Fiu de magistrat concediat de un boier

Din documente de arhivă furnizate de Gheorghe Jecan, fost director al teatrului în timpul regimului comunist, am aflat că pe data de 11 septembrie 1881 în familia magistratului băcăuan Constantin Giogolea se naşte un copil care îi poartă numele tatălui şi care va deveni architect. Deşi fusese chiar şi preşedintele Tribunalului din Bacău, tatăl lui Constantin a fost lăsat fără serviciu pentru că a judecat drept soarta unui boier care omorase un sătean. Rămanand fără muncă acesta se angajează la salinele din Targul Ocna unde la un moment dat contractează o răceală care îi va cauza moartea în 1885. Aşadar, băiatul care ne va proiecta teatrul la nici 30 de ani rămane fără tată. În urma nefericitului eveniment Eleonora îşi ia cu ea cei patru copii şi se mută la Bucureşti unde se străduieşte să le dea o educaţie aleasă.

Arhitectura şi muzica, studiate în Belgia

Mamă devotată, Eleonora reuşeşte, nu cu puţine sacrificii, să îşi trimită cei patru copii la studii chiar şi peste hotare. Constantin Giogolea ajunge în Belgia unde, pe langă arhitectură, cochetează şi cu Conservatorul, unde absolvă clasa de flaut. În timpul liber petrecut în Belgia cantă pe la diverse evenimente. Iniţial interpretează singur după care cantă în formaţii de muzică de cameră. În 1905 obţine diploma de arhitect, se întoarce în ţară şi se angajează la biroul de arhitectură a Intreprinderii “Grandt şi Perlasca” care avea să execute în cadrul expoziţiei din 1906 Palatul Artelor, instituţie demolată. Doi ani mai tarziu se angajează la Serviciul Lucrărilor noi “CFR” unde lucrează pană în 1920, proectand şi urmărind execuţia la lucrări precum Gara Obor Bucureşti în antrepriza Ing. Moscovici, Gara Piatra Neamţ în antrepriza I. Bacalu şi refacerea gării Buzău. În jurul anului 1910 proectează şi execută în antrepriza arh. Simion Vasilescu Teatrul din Focşani. Putem menţiona că proiectarea teatrului nostru a obţinut-o în condiţiile în care la concurs s-au prezentat şi mai mulţi arhitecţi străini.

De asemenea, în comisia care a acceptat proiectul era membru chiar şi arhitectul Ion Mincu. Un an mai tarziu, în 1911, Constantin Giogolea se căsătoreşte cu Maria Ştefănescu cu care a avut doi fii, Constantin şi Ion. În 1920 preia conducerea Serviciului de Arhitectură şi Construcţii la “Societatea Clădirea Romanească”, unde a activat pană în 1942. Aici proiectează şi execută o serie de clădiri precum Hotelul Royal Palace, Complexul Şcoala de Educatoare, ambele din Bucureşti. Totodată, se ocupă şi de mărirea liceului Gheorghe Lazăr, tot din capitală şi el.

Cinstea şi familia, mai presus de orice

Familist convins, Constantin Giogolea îşi găsea sursa de inspiraţie şi liniştea în sanul familiei. Spunea că un om poate merge cu capul sus, poate avea demnitate şi va fi respectat numai cu condiţia să fie cinstit. “Cinstea îţi poate aduce cele mai mari foloase în momente cand nici nu te aştepţi”, spunea Giugolea candva. Niciodată nu a căutat funcţii şi situaţii onorifice şi, de asemenea, acesta s-a ţinut departe de politică. Giogolea considera că este dezonorant să accezi în societate prin politică, prin meritele altora şi nu ale tale. În ciuda unei vieţi exemplare, în septembrie 1956 moare în urma unui accident de maşină. Chiar dacă nu este focşănean Giogolea merită toată consideraţia Focşaniului. Dragostea Maiorului Pastia pentru oraş şi dragostea lui Giugolea pentru arhitectură s-au împletit atat de armonios încat astăzi, la 99 de ani de la inaugurare, teatrul municipal rămane cea mai frumoasă clădire a Focşaniului. (Sorin TUDOSE)

Comentarii

Doresti sa sustii acest proiect?

Dacă ți-au plăcut articolele mele dedicate urbei, dacă ți-ar plăcea să mai citești și alte texte