Despre proiect
La finele lui 2010, începutul lui 2011, aveam primul contact cu Focșanii de altadată. Începeam să (re)descopăr o lume dispărută, un oraș pe care regimul comunist, dar și administrațiile postdecembriste l-au văduvit de nenumărate clădiri de valoare istorico-arhitecturală.
Câteva imagini de epocă mi-au stârnit interesul, astfel încât am încercat să caut, la rândul meu, alte imagini vechi. Ceea ce a pornit ca o curiozitate, ca o mică pasiune, s-a transformat într-un proiect în toată regula. În același timp, un alt focșănean, Petru Mincu, avea aceeași pasiune pentru Focșanii de altădată și, invariabil, drumurile noastre s-au intersectat. El a fost principalul meu colaborator ani la rând.
Cum Focșaniul vechi era aproape necunoscut din punct de vedere vizual la acea dată, am încercat cu toată pasiunea mea să îl scot la lumină. Am fost la aproape toate instituțiile județene, prin anticariate, târguri de vechituri, am cercetat cele mai obscure site-uri, am tradus din rusă, germană, franceză, cehă în română pentru a putea găsi și intra în posesia mărturiilor vizuale ale Focșanilor.
Petrică Soare, un focșănean născut în 1929, un alt colaborator al meu, a fost acela care mi-a dat informații despre vechi familii de focșăneni. Am reușit, astfel, să intru în posesia unor fotografii care ar fi rămas uitate prin sertare și într-un final pierdute. De asemenea, cimitirile urbei au fost o altă sursă de informare, în ele găsind portrete ale unor oameni de vază în Focșanii de altădată.
Pe 22 decembrie 2011, lansam oficial proiectul www.focsaniulvechi.ro cu un articol de primă pagină în Ziarul de Vrancea. De altfel, ziarist fiind la ziarul amintit, am scris câteva zeci de articole despre Focșani și focșănenii de altădată. Fără să realizez, salvam o lume de la uitare. Descopeream frumoase chipuri de negustori, imagini cu case dispărute, cu vechea Grădină Publică ori cu emblematica Stradă Mare a Unirii. De asemenea, aveam să aflu că orașul natal a fost sub ocupație germană în Primul Război Mondial, dar și că nemții au făcut sute de fotografii cu „Orașul de pe Milcov”. Tocmai din acest motiv veți găsi pe site nenumărate imagini din anii 1917-1918, realizate de armata germană. Aveam să mai descopăr că primele fotografii făcute în Focșani datează din anii 1860 și că primul nostru fotograf se numea F.X. Zeitheim, de origine austriac. Tot originiar din actuala Austrie era și F.X. Koroschetz, pe care eu îl consider cel mai valoros fotograf al nostru. Spre deosebire de Zeitheim care a fost, poate, cel mai bun portretist, Koroschetz a ieșit cu aparatul de fotografiat peste tot. A pozat oameni simpli, personalități, clădiri particulare, edificii publice. A fost fotograful principal la evenimente, indemnizat ca atare de Primăria Focșani. Un artist în toată puterea cuvântului.
În 2013, după mai bine de doi ani de cercetări asiduee, strânsesem, sub umbrela focsaniulvechi.ro, sute de imagini din varii colecții, arhive publice ori arhive de familie. Creasem și o pagină de facebook dedicată proiectului, aveam site-ul, iar ocazional scriam articole dedicate în Ziarul de Vrancea. Cu toate acestea, ceva lipsea: un album tipărit, care să adune între coperțile lui cele mai bune, mai valoroase, frumoase, inedite imagini cu orașul de dinaintea perioadei comuniste. Aș fi putut publica albumul în 2013-2014, cu baza de informații vizuale adunată până la acel moment, oricum ar fi fost mult mai mult decât orice se tipărise înainte. Totuși, am considerat că, pentru a da strălucire orașului natal, este bine să mai aștept. Poate mai apar imagini valoroase. Așteptarea s-a dovedit mai mult decât inspirată, în următorul an adăugând proiectului circa 60 de imagini, una mai frumoasă ca alta. Mulțumit în sfârșit de materialul strâns, am început să îmi imaginez cum ar trebui să arate albumul, cu ce editură ar trebui să lucrez la el, etc. În vara lui 2015, de zilele orașului Focșani am ajuns la apogeul pasiunii mele. Am reușit să lansez albumul Focșanii de altădată – O istorie ilustrată (1899-1941), una dintre cele mai bune cărți de profil din țară.
De-a lungul anilor, am identificat și prezentat pe site/fb peste 90% dintre cărțile poștale românești făcute până la instaurarea regimului comunist. În acest caz, un oraș de dimensiunea Focșaniului nu mai poate oferi cine știe ce surprize vizuale. Totuși, urbea noastră este un caz aparte. Pare greu de crezut, dar germanii au făcut, în 2 ani de ocupație, mai multe cărți poștale decât au făcut toți editorii români la un loc în circa jumătate de veac de carte poștală românească. Chiar dacă am descoperit peste 100 de imagini făcute de nemți, estimez că mai sunt alte câteva sute de descoperit. Iar fără pozele realizate de armata germană cunoștințele noastre despre vechiul Focșani ar fi fost cu mult mai sărace. Mai sunt și pozele de familie care continuă să apară, dar și arhive care încă nu au fost verificate. Cert este că mai sunt imagini de descoperit, iar eu încă mai am această sete de a scoate la lumină un oraș pierdut. În final, țin să le mulțumesc tuturor care au contribuit la acest proiect într-un fel sau altul. Petru Mincu pentru informații scrise și vizuale, Valentin Alin Copaciu, Gabriel Nicolae, Olga Blănaru, Petrică Soare, Florin Dârdală, Dan Nichita, Oriana Costandache, Silviu Cristescu, Lucrețiu Tudoroiu, George Lăcătușu, Gheorghe Panait, Silvia Vrînceanu-Nichita, Marius Ionescu, Cătălin Pavel, Lucia Mocanu. Le mulțumesc și celor care au contribuit și vor contribui cu donații pentru ca acest proiect să meargă mai departe și să se poată susțină.
București 22-11-2020 – Sorin Tudose, simplu focșănean